Galopam cu calul argintiu pe aurora boreală și priveam de sus azuriul Terrei cu balene lente, cu savane infinite. Admiram și totul era simplu... ușor... Zâmbind cu un zâmbet străin, adormeam.
A doua zi iar galopam cu calul argintiu pe aurora boreală și priveam de sus azuriul Terrei cu balene lente, cu savane infinite. Admiram și totul era simplu... ușor... Zâmbind cu un zâmbet străin, adormeam.
Și iar...
Și iar...
până când am îmbătrânit, cei de vârsta mea aveau copii și casă și ordine, iar eu aveam o venă ciuruită.
- Poliția! deschideți ușa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu